Borfaşi vs găinari, ”organul” vs lege

În peisajul rural pestriţ al satului Purcăreni a răsunat sâmbătă spre dumunică noaptea , aproape de orele 1.00, sunetul cailor putere forjaţi de amatorii de senzaţii tari. În timp ce tirurile şi camioanele îşi găsesc aproape noapte de noapte loc de popas pe străduţele din Purcăreni, fără ca cineva să verifice dacă e în regulă, în week-end, când e târg auto, vitezomanii îşi testează bolizii şi se dau mari că au sânge să tureze motoarele la maxim. Nici urmă de poliţist, fie el şi comunitar, care să îi deranjeze pe vitejii şoselelor, de această dată, ai străduţelor din satul Purcăreni. Poate nu o fi nimic ieşit din comun, mă gândesc, deşi liniştea nopţii şi a oamenilor e tulburată de aceşti rebeli. Nu socotim consecinţele, care ar putea fi de la impactul cu zidul unei case sau spulberarea vreunui cal ori alte animale ale gospodarilor din sat, care mai sunt lăsate slobode noaptea, să mănânce pe păşune. Ce mă deranjează personal şi mi se pare strigător la cer e cum organul statului, fie el poliţist, silvicultor, jandarm şi alţii, îşi încordează de obicei muşchii pe amărâţi, pe cei care fac găinării să le spunem aşa. Şi lucrul ăsta e valabil şi în oraşe, nu neapărat în zona rurală. Îmi amintesc apropo de treaba asta o întîmplare care mi s-a părut revoltătoare şi s-a petrecut toamna trecută. Un vânător, inginer silvic de-aici din sat, a decis să acţioneze după bunul cap, după cum i-a dictat fărâma de creier, împotriva unui ţigan ce se ocupa cu tăierea lemnului în pădure. Rromii care cioplesc pădurea sunt mulţi şi la fel de mulţi sunt şi românii sau maghiarii din zonă care îşi procură în acelaşi fel lemnul din pădure. Numai că necazul pică mereu doar pe o etnie, restul nu sunt întrebaţi de unde vin cu lemnele în spinare. Şi cum spuneam, un inginer silvic a făcut el legea într-un caz din ăsta anul trecut. Ştia de un ţigan care mai taie lemne. Ce a făcut el, gândind că face o faptă eroică şi nimiceşte duşmanul? În timp ce concetăţeanul mai colorat tăia lemn vânătorul i-a luat calul de la căruţă, l-a sechestrat în şura unui localnic de lângă pădure şi mai pe seară l-a împuşcat. Asta când ţiganul îşi căuta animalul şi vroia să transporte ce tăiase în pădure. Ce vină avea bietul cal că era înhămat şi silit zilnic să muncească din greu la căruţă? Aşa a catadicsit să îi curme viaţa inginerul silvic, crezând că îl dezvaţă pe ţigan de furat ori că îl sperie. Animalul a plătit scump pentru chinul îndurat zi de zi de a căra povara stăpânului, iar ţiganul face şi acum acelaşi lucru. Aşa că mă întreb unde mai e dreptate pe lumea asta şi când nu o să mai avem organe încuiate la creier, nu din ăştia care chiar se trag din maimuţă? În schimb pe mai marii şoselelor ocupaţi cu liniuţe să nu îi stingheriţi stimate organe! La fel cum nu le sunt ridicate nici şmecherilor maşinile, dacă parchează aiurea, ci doar amărâţilor posesori de rable ori ieftinături, puşi să plătească din greu răscumpărarea maşinii. Aşa că rămâne valabil un vechi proverb, în variantă nouă: decât să furi un ou, mai bine furi un bou, că stai liniştit. De-aia şi infractorii nu mai fac găinării, dau tunuri beton, să aibă cu ce mitui şi să li se piardă urma. Marii borfaşi dorm liniştiţi în România, şi sunt exemple cu duiumul şi la Braşov, în timp ce găinarii înfundă puşcăriile.