luni, 28 septembrie 2009

Fotografii secrete, episodul I






Acestea sunt doar citeva dintr-un calup de fotografii secrete, nedezvaluite pina acum publicului despre locuri, obiecte si ramasite descoperite ce ar putea rasturna adevaruri ale omenirii. Prima fotografie arata craterul format de un OZN prabusit, apoi marturii ale existentei uriasilor si ruine ale unei asezari pe Luna.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

vineri, 25 septembrie 2009

Poliţişti şpăgari prinşi cu mita

Priviţi cum fură poliţiştii siguranţa rutieră! Din păcate, exemplele nu sunt singulare. Cei prinşi cu mîţa-n sac de această dată sunt doi agenţi de circulaţie de la secţia 5 Braşov. Au pretins cîte 300 şi, respectiv, 400 de lei mită de la doi şoferi care au trecut pe roşu. Poliţiştii au fost arestaţi preventiv 10 zile şi au contestat măsura reţinerii, la Curtea de Apel. Cele 4 minute de imagini ale flagrantului se găsesc şi pe www.mai-dga.ro

video

miercuri, 23 septembrie 2009

Dedicaţie cîinilor roşii



Aştept susţinerea suporterilor stelişti, rapidişti şi altor duşmani ai cîinilor. Bineînţeles că vom ţine piept huiduielilor dinamoviste.
Jos Shakira!

marți, 22 septembrie 2009

Berar Banc Show



Pentru a ne descreţi frunţile în această toamnă răcoroasă şi criză financiară vă propun un concurs de bancuri şi anecdote, pornind de la incidentul petrecut la micul Oktoberfest. Criza generalizată în tot şi în toate cu siguranţă nu ne- lăsat în pană de idei şi de condei. La amicul Ovidiu Eftimie pe blog e postat un banc despre ce te faci dacă eşti angajat RTT şi te cheamă şefa la bere. Te rişti... zice bancul. O altă chestie care circulă prin târg după penibilul gest e noul salut în Braşov.
Cei care nu ştiu încă le spun cum se salută în oraş de câteva zile:
Hai salut! Vrei o bere? Ia de-aici....iar continuarea e imaginea unei beri curgând spumos pe faţa interlocutorului.
Una şi mai haioasă mi-a venit în minte în timp ce mă conversam cu cineva pe messenger.
Îmi zice un amic eşti datoare, dai o bere! După o clipă de răgaz vine şi răspunsul: Bine, dar să nu te speli pe faţă!
Sau: Dai o bere!
Dau mai multe dacă vrei.
Bine, stai să scot umbrela!
Vă provoc în consecinţă, care va să zică, să compunem bancuri cu bere, cu Antonie, cu supremul, cu mogulul şi cu cine vreţi voi, dar să fie şi hamei. Baftă!

miercuri, 16 septembrie 2009

Soţul şi-a luat bodyguard



Politica e o curvă, iar dincolo de feţele zâmbitoare şi contrele pentru presă ale politicienilor, lupta din culise este murdară şi se duce prin vorbe ruşinoase. Nu puţini sunt cei care se spurcă precum la uşa cortului, iar unii ajunşi Sus îşi permit să recurgă la ameninţări sau apropo-uri subtile vizavi de cât rău pot face ei, verbal sau practic. Alţii mint în sânga şi în dreapta despre lucruri pe care nu le-au făcut vreodată sperând căp aşa îşi mai spală din imaginea şifonată. Aşa că bărbatu-meu, ca să îşi asigure spatele de binevoitorii politicii, şi-a luat gardă de corp. Motivul? Să poată spune şi mai multe decât până acum. Pentru că Răzvan are o gură slobodă ce îi supără pe mulţi, mai ales că spune adevăruri. În poza alăturată (măriţi fotografia cu click pe ea) puteţi vedea câtă greutate şi putere de convingere are bodyguardul. Nu-i aşa? V-aţi speriat? Pentru cei care se simt eventual cu musca pe căciulă le transmit că a fost o glumă. Răsuflaţi uşuraţi! Bună, nu?
P.S. Onorabilul domn de lângă soţul meu este nimeni altul decât un bun prieten de familie, Sorin, sau So Ursu cum mai e alintat, un proaspăt tătic în devenire.

joi, 10 septembrie 2009

Preacurvie în sutană




Când vine vorba de feţe bisericeşti nu îmi vine în minte imaginea unui sfânt, ci doar a unor popi îmbuibaţi, avizi după pomană şi în totală contradicţie cu poveţele lui Isus. Întru cuvântul lui Dumnezeu s-a transformat pentru mulţi dintre cei în sutană într-o simplă meserie, dar bănoasă, exercitată pe seama credincioşilor. Să îmi fie cu iertare că gândesc aşa, sunt ortodoxă şi cred în Dumnezeu, dar nu mă încred în preoţi. Eu mă ghidez după proverbul să asculţi ce spune popa, dar nu să faci ce zice ori face popa.
Nu înţeleg de ce trebuie să pupi mâna unui preot? Cu ce e el mai aproape de Dumnezeu decât un credincios de rând? E oare mai curat la suflet decât mine? Căci nu ştiu câţi bani din cutia milei ajung cu adevărat la săraci sau sunt folosiţi pentru aşa-zisul lăcaş sfânt în care ne botezăm, ne cununăm în faţa lui Dumnezeu şi, la un moment dat, ne luăm adio de la cei dragi. Sau de ce ne trebuie biserici cu pereţi pictaţi în foiţă de aur sau cupole poleite cu preţiosul metal auriu. La ce folosesc celor săraci cu duhul, credincioşilor, celor care se roagă la Dumnezeu să îi ajute?
Din câte exemple îmi vin în minte, nu ştiu un popă sărac. Oare ce leafă au preoţii pentru serviciile religioase? Dincolo de toate aceste întrebări vreau să vă spun o povestioară.
În urmă cu vreo lună ieşisem la cumpărături într-un hipermarket din oraş, nu contează numele, că n-am de ce să-i fac reclamă. Ideea e că printre cei care se agitau cu coşurile printre rafturi era şi un preot cu copiii. Un popă ce mi-e cunoscut din vedere şi îl ştiam de pe vremea când locuiam într-un cartier istoric al oraşului, pentru că slujea la o biserică din zonă. Are trei copii, din care o fetiţă cu handicap. În după-amiaza cu pricina doar popa şi copiii erau la cumpărături. Coana preoteasă nu îi însoţea. Cei trei ieşeau din magazin cu câteva peturi de apă, pâine, ceva biscuiţi şi eugenii. Unul din cei doi băieţi desfăcuse un pachet de biscuiţi şi, în timp ce se pregătea să înfulece unul, ceilalţi biscuiţi din pachet i-au scăpat din mână. Dulciurile înşirate pe asfalt şi gestul neîndemânatic al copilului l-au scos parcă din minţi pe popă. Tatăl, care atunci nu purta sutană, i-a grăit fiului răspicat, în timp ce copilul se apleca să ridice biscuiţii: lasă-i dracului acolo dacă eşti dobitoc! Dobitocule ce eşti....
Vorbe la care băiatul şi-a văzut mai departe de drum, mergând încet în dreapta Tatălui său. Copilul nu a avut vreo tresărire, pesemne că era obişnuit cu un asemenea limbaj al părintelui.
Morala acestei istorisiri o las în seama voastră.

luni, 7 septembrie 2009

Din frumuseţile patriei

E imposibil atunci când colinzi ţara în lung şi în lat să nu îţi atragă ceva atenţia. Pe drumul dintre litoral şi munte, pe care l-am parcurs zilele trecute, am dorit să imortalizez câteva imagini care, după caz, sunt fie haioase, fie lecţie de istorie, fie pur şi simplu o delectare a retinei sau chiar de cascadorii râsului. Alte comentarii sunt de prisos. Nu uita să dai click pe imagine pentru a mări!









miercuri, 2 septembrie 2009

Trăiri pe nisip

Marea Neagră are farmecul ei, chiar dacă litoralul românesc are dezamăgirile lui. Este într - adevăr un Land of choice, pentru că aici vezi cel mai bine două extreme. Oameni care se mulţumesc cu puţin, pentru că sunt obişnuiţi să trăiască la limita sărăciei, şi la polul opus sunt cei avuţi, la care uneori privesc cu jind cei din prima categorie, gândind că numai un câştig la Loto i-ar putea ajuta vreodată să trăiască pe acelaşi picior mare. Şi marea cea mare se împarte între cele două extreme. Dincolo de statutul social pe litoralul nostru rămân discutabile şi contestabile serviciile hoteliere şi cele ale unităţilor de servire. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc acum. Vreau să vă las să priviţi şi lucruri frumoase, linişte şi inocenţă la Marea Neagră.