Iarna chiar a năvălit
Cu zăpadă ne-a-nvelit
Gerul simţi că intră-n oase
Bunica pulover coase.
Iar bordeiele sunt albe
Pe la streaşini vântul bate.
Fum mocnit iese prin hornuri
Şi în brazi e plin de conuri
Un căţel stă cam chircit
Blana l-a cam părăsit
Şi acum s-a ghemuit.
Frigul ăsta-i boală grea
Pentru cin’ l-o îndura
Vai de cei ce nu au casă
Şi durerile-i apasă.
Când omătul s-o aşterne
Cine va veni alene?
Moş Crăciun cu tolba-i plină
Bucuria de-o animă.
Toţi copiii îl visează
Îi recită, îi dansează
Şi-l aşteaptă an de an
Să sosească iar la geam.
Lângă bradu’ împodobit
Să aşeze dar râvnit.
9 comentarii:
Ce poezie fermecatoare! si insotita de poze adequate: zapada, pom de Craciun , Mosh Craciun.
Merita sa-i alipesti ceva o melodie frumoasa.
Multumesc de sugestie! Voi cauta un fond muzical potivit. Versurile le-am compus fiind inspirata de frigul de afara. Ma bucur ca va place.
Buna dimineata! Am privit, am ascultat si plec bine dispus. Multumesc!
Ce feerie. În contrast evident cu ce avem prin preajmă. Bine că mi-ai amintit. Să-i scriu Moșului...
Oh!... Oh!...
E mirific...
...daca te uiti prin geam.
...sau pe poze.
Multumesc tuturor pentru vizita si de aprecieri.
Cred că o să îi scriu şi eu lui Moş Crăciun. Bine, copilul din mine. :)
Ca de obicei o postare mirifica! Plina de iz de sarbatori si cu framecul aparte al copilariei din noi. Bravo, Bia!
frumoasa tare..
Trimiteți un comentariu