miercuri, 4 noiembrie 2009

Anotimp alb







Iarna chiar a năvălit
Cu zăpadă ne-a-nvelit
Gerul simţi că intră-n oase
Bunica pulover coase.
Iar bordeiele sunt albe
Pe la streaşini vântul bate.

Fum mocnit iese prin hornuri
Şi în brazi e plin de conuri
Un căţel stă cam chircit
Blana l-a cam părăsit
Şi acum s-a ghemuit.

Frigul ăsta-i boală grea
Pentru cin’ l-o îndura
Vai de cei ce nu au casă
Şi durerile-i apasă.

Când omătul s-o aşterne
Cine va veni alene?
Moş Crăciun cu tolba-i plină
Bucuria de-o animă.

Toţi copiii îl visează
Îi recită, îi dansează
Şi-l aşteaptă an de an
Să sosească iar la geam.
Lângă bradu’ împodobit
Să aşeze dar râvnit.

9 comentarii:

DUTA spunea...

Ce poezie fermecatoare! si insotita de poze adequate: zapada, pom de Craciun , Mosh Craciun.
Merita sa-i alipesti ceva o melodie frumoasa.

Bianca Popa spunea...

Multumesc de sugestie! Voi cauta un fond muzical potivit. Versurile le-am compus fiind inspirata de frigul de afara. Ma bucur ca va place.

Mircea Suman spunea...

Buna dimineata! Am privit, am ascultat si plec bine dispus. Multumesc!

gabrieladsavitsky spunea...

Ce feerie. În contrast evident cu ce avem prin preajmă. Bine că mi-ai amintit. Să-i scriu Moșului...

KinR spunea...

Oh!... Oh!...
E mirific...
...daca te uiti prin geam.
...sau pe poze.

Bianca Popa spunea...

Multumesc tuturor pentru vizita si de aprecieri.

Marius Ola spunea...

Cred că o să îi scriu şi eu lui Moş Crăciun. Bine, copilul din mine. :)

Bya spunea...

Ca de obicei o postare mirifica! Plina de iz de sarbatori si cu framecul aparte al copilariei din noi. Bravo, Bia!

MARI&GEO IN BUCATARIE spunea...

frumoasa tare..