joi, 29 octombrie 2009

Amorţeala, bat-o vina!

Nostalgia a căzut ca un bolovan zilele acestea peste sufletul meu. Nu am chef azi, nu am chef de nimic...parcă l-aş auzi pe Tudor Chirilă fredonând piesa asta. Şi nu e vorba de vreme, de graba cu care vine iarna peste noi. E altceva. Cred că uneori mă copleşesc grijile, problemele şi îmi induc o stare de amorţeală. Mă simt ca un pui plouat ce caută să stea la căldură şi să lenevească. Parcă nu îmi trebuie nimic altceva. Pentru că pînă şi cuvintele îmi par greu de rostit vă las în compania unor fotografii făcute recent. Promit să revin curînd, energizată....Paradoxul face ca în timp ce eu intru parcă în hibernare, gărgăriţele să ne invadeze casa. Nu îmi explic cum de se întîmplă, mai ales că bietele zburătoare apăreau doar primăvara. Horia nu se lasă nici el mai prejos, ţine să asiste la schimbul unei roţi şi chiar să participe cot la cot cu taică-su. Motanul vecinilor, Stelică, priveşte în zare de pe gard. Stă la înălţime ca să nu îl ajungă căţeii.Că tare îl mai smotocesc şi lui îi place doar cînd are chef. Pe Băsescu l-am găsit lipit de locurile de joacă din parc. Nu mă mai miră nimic. Invitaţia lui la bun simţ pare lipsită de conţinut în acest context. Iar la final, o legănare cu bărbaţii mei.





8 comentarii:

Ana-Maria spunea...

Bianca,cred ca ...pur si simplu esti un pic obosita!:)Ia o pauza,odihneste-te si ai grija de tine....si odihnita vei vedea altfel lucrurile!:)

Marius Ola spunea...

câteaodată e dora bine să te relaxezi. E bineşi te reconfortează. E doar o astenie trecătoare. Face parte din viaţa în media:)

DUTA spunea...

Toamna este anotimpul nostalgiei si a melancoliei care cam storc din energia omului.

Frumoase fotografii!

Bianca Popa spunea...

Ana-Maria: Probabil că e şi oboseala. Nu m-am gîndit la asta, deşi mă simt lipsită de vlagă. O pauză de relaxare cred că îmi va face bine.

Marius: Uneori mă gîndesc că munca minţii şi cea psihică pe care o facem în presă e mai grea decît cea fizică. Deşi sincer le plîng de milă celor ce trudesc cu noaptea în cap în uzine, în spaţiu deschis, în frig. Poate suntem mai norocoşi ca ei.

Duta: Cred că m-a cuprins astenia de toamnă, vorba lui Marius Ola. Deşi nici puteri nu prea am să depun efortul de a munci. Dar o să îmi revin.

Mircea Suman spunea...

Fotografiile sunt pline de vigoare si optimism. Priveste-le din nou si, asa cum mi s-a intamplat mie, te vei simti refacuta.

Bianca Buca spunea...

Si eu as vrea uneori sa am viata motanului Stelica!!!!!! Mai bine ca el decat ca noi si tu stii foarte bine la ce ma refer... Lasa Bia ca o sa apara si in viata noastra strada multumirii si a recunostintei! Sunt sigura ca e doar o perioada... grea de altfel, dar trebuie sa o traim si pe asta pentru ca de fapt asta reprezinta VIATA! Pup!

Bianca Popa spunea...

Domnule Suman şi Bianca vă mulţumesc pentru încurajări, pentru optimismul pe care mi-l transmiteti. Cit despre motanul Stelică... n-am cuvinte. O boiereste, n-are griji, n-are obligatii, nul il stresează nimeni.Doar frigul ii displace. Cred că si nouă...

Anne spunea...

Bianca ai grija de tine! Te asteptam cu multa energie!