Zilele acestea Horia ne-a încîntat cu primul lui cântecel. Podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa şi l-a luat, vom face altul pe râu în jos, altul mai trainic şi mai frumos. Ei bine a tresărit inima în mine de bucurie să îmi aud feciorul la primul cântecel. Şi mai ales că eram cu el acasă şi în timp ce priveam pe geam, la căţelu ăla rrău de la stână, am trecut subit la cântecel. Piticul face în februarie 3 ani, iar pentru noi a fost emoţionant să auzim glăsciorul cântând întîia oară.
Dar pentru că vin sărbătorile şi nu mai avem răbdare l-am pozat pe pitic cu brăduţul în miniatură. Şi aşteptăm acea magie ce îi aduce pe Moş Crăciun cu cadouri sau pe Moş Nicolae cu un băţ pentru cei care nu sunt cuminţi. Horia stă pe gânduri, vrea cam multe de la Moş, dar cuvântul cuminte pare să nu îi placă de nicio culoare.
