Iată şi fotografiile povestirii...
luni, 19 octombrie 2009
Somnul salvat
Nu „înghiţi” mai mult decît poţi duce, pentru că după aceea nu te mai poţi da la fund... Aceasta pare să fie morala şi în cazul de faţă. O întîlnire incredibilă a avut loc pe un lac din Canada, la Round Lake, unde un cuplu se plimba cu barca. Bărbatul a văzut la un moment dat pe oglinda apei ceva ca o minge şi s-a apropiat să vadă ce este. Cînd a ajuns acolo a descoperit că era un somn, peşte răpitor de altfel, care încercare să înghită o minge de baschet. Numai că balonul i-a rămas înţepenit în gură. Somnul era extenuat de atîtea încercări de a se scufunda şi de a-şi îngurgita “prada”, însă în zadar. Mingea îl aducea mereu la suprafaţă. Bărbatul a încercat de multe ori să-i scoată mingea, dar nu a reuşit. Pînă la urmă nevasta lui a înţepat mingea, care s-a desumflat şi a eliberat calicul somn.
Iată şi fotografiile povestirii...
Iată şi fotografiile povestirii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Câteodată e bine să mai înghiţi si baloane! Or fi ele cu aer, dar te-ajută în cazuri extreme sa supravieţuieşti! Condiţia este sa nu fii somn, sau sa nu fii furat de ... somn!
Dulce tare voinicul cu roaba lui plina cu lemne! Cred ca abia aştepta să se termine şedinţa foto, ca să urce "de-o plimbare".
Multumesc de comentariu. Da, piticul nostru e preocupat tare de grădinărit, de cum se taie lemnele şi alte îndeletniciri rurale. Încă nu are 3 ani, dar se ţine de boacăne. Alteori dă o fugă la desene la Tom şi jerry sau donald.
Somnul asta s-a transformat in cosmar...hehehehehe...bietul peste!
Vaz ca aveti ajutor de nadejde in casa...are cine sparge lemnele de foc la iarna!:))))
Curios e că a supravieţuit săracul peşte. Cît despre Horia al nostru e un năzdrăvan. Mic, dar nu se lasă, îi plac treburile gospodăreşti mai mult decît jucăriile. Meşter sau silvicultor cred că se face.
Bianca,atata vreme cat Horia este sanatos...poate sa fie cat vrea de nazdravan,nu-i asa?:))
Am mai scris pe undeva ,dar o fac ori de cate ori am ocazia si zic asa:decat sa imi vad copilul cum zace in pat,bolnav,mai il vad cum sare de pe dulap pe pat sau cum sparge vreo farfurie...prefer nazdravaniile si prostioarele decat necazul!Las' ca are el timp flacaiasul sa aleaga ce se face cand va fi mare.:))Important ca se arata saritor si interesat de gospodareala!:))Sa fie sanatos si voi pe langa el!:)
Multumesc pentru urări! Aşa e. Şi crede-mă că e atît de activ încît ne consumă toată energia. Şi e neobosit. Uneori mă mir că văd copii cuminţi, iar Horia nu stă locului o clipă. Dar adevărul e că nici eu nu am avut stare cît eram însărcinată, mereu găseam ceva de lucru.
Iar sănătatea pînă la urmă e cea mai importantă. Ceea ce îţi doressc şi ţie şi celor dragi ţie.
ce tari sunt pozele, iar cel mic sa-ti traiasca si sa fie sanatos (nu uita ca "baba frumoasa" si copil cuminte e mai greu.. :) ) Sa fiti fericiti!
Sărumîna de urări. Ai dreptate. Pînă la urmă e vîrsta la care pot face prostioare fără să îi sancţioneze cineva. Şi ţie îţi doresc toate cele bune!
Să vă trăiască Voinicul! Nepoţica mea are aceeaşi vârstă cu el şi ştiu cum este cu boacănele, dar ei să fie sănătoşi şi să se facă mari să-şi amintească de poznele copilariei.
Era de jucarie mingea respectiva? Sau asa de mare era "monstrul"? Mi se pare incredibil. :o
Mingea nu era oricum pentru preşcolari, iar peştele poate dacă nu ar fi fost atît de mare nu ar fi rezistat traumatizantei experienţe. Ar fi fost păcat, mai ales că exemplarele de aşa talie sunt rare. Pescarii ştiu de ce....
Trimiteți un comentariu