Salvaţi România!

Am încercat să fac abstracţie de ce se întîmplă zilele ăstea pe scena politică. Însă nu mai pot să mă abţin şi mă revolt. Nu îi mai suport pe Băsescu şi mişeii lui politici. Nu sunt o persoană care să se încreadă orbeşte în discursuri şi în declaraţiile politrucilor. Adevărul nu e întotdeauna cel servit pe tavă, trebuie să îl descoperim şi să îl judecăm singuri. În seara asta, în opinia mea, marinarul din fruntea României a întrecut orice măsură. Ne ia pe toţi de proşti? Crede că dacă iese cu declaraţii cotite tot poporul ăsta înghite găluşca? Eu trag speranţă că multă lume în ţara asta are propria judecată şi nu se mulţumeşte cu informaţiile de faţadă, manipulatoare şi false ale şefului statului. Poate ţin pentru cei din pătura săracă, oameni necăjiţi care nu îşi văd capul de probleme şi nu mai au timp să analizeze ce se întîmplă în politică şi în fruntea statului. Ei votează în virtutea inerţiei. Acestora li se alătură o anume etnie, analfabeţii şi mai nou infractorii. Cred că acesta e acum electoratul ţintă al PD-L şi al lui Băsescu, pentru că sunt mulţi uşor de fraierit şi buni de produs voturi dacă sunt motivaţi financiar. Şi dacă la ăştia mulţi vulnerabili ţin dezinformările şi halucinaţiile lui Băsescu, trag totuşi speranţă că mai sunt mulţi români cu raţiune şi capul pe umeri să judece singuri care e realitatea.



În momentul ăsta aş prefera să guverneze oricine, dar nu Băsescu şi PD-L. Un partid mai înrăit şi mai avid de putere ca ăsta nu am mai văzut de la comunism încoace. Sunt hapsîni, răi şi ţin cu dinţii de scaune, păzindu-şi spatele. Din păcate avem şi o justiţie şubrezită care nu are „vînă” să scoată de la naftalină dosarele penale ale multora ce se ascund în partidul portocaliu. Dar poate dacă schimbăm ceva în ţara asta şi dăm şi altora o şansă, poate o să vedem şi dreptatea asta.
Am pornit gîndurile ăstea după declaraţia lui Traian Băsescu, de miercuri seara, legată de desemnarea primului-ministru. Vine cu cerinţe în privinţa expertizei economice a celui nominalizat pentru această funcţie, cu una şi alta, pe care să le întruchipeze omul ăsta. Ok. Nicio problemă. Corect. Dar de ce piticul atomic Emil Boc nu a avut nimic din toate astea? Şi de ce a fost el bun atunci? A fost de ajuns să fie simpatic şi membru PD-L, nu-i aşa domnule preşedinte?
Ne mai spune Băsescu să aibă capacitatea noul premier să comunice cu băncile internaţionale cu FMI şi alte instituţii din ăstea ce sună pompos la prima vedere. Ok. Corect. Dar cum comunica mirobolantul nostru Boc, Emil Boc? Mi-am amintit, în engleza lui cu „aviara gripa”. Foarte tare premierul ăsta Boc.
Şi o mai dă Băsescu Traian cotită pe aia cu: premierul propus trebuie să formeze majoritatea parlamentară şi să primească votul de încredere, tot conform Constituţiei. Şi că nu partidele sunt responsabile de formarea majorităţii. Păi nene cît de proşti ne crezi că ne învălui cu din ăstea? Nu e clar că primarul ăsta al Sibiului va primi clar votul de încredere şi va putea forma o majoritate dacă are deja susţinerea anunţată?
În plus vine cu treaba că şi PD-L, partidul cu cele mai multe mandate, a cerut să facă o nominalizare. Să facă , dar nu e clar că pică? Nu va avea susţinere, aşa cum a picat şi Boc. Şi atunci de ce se încăpăţînează PD-L şi cu Băsescu să deţină controlul absolut? Pentru că sunt avizi de putere, vor să fie partidul stat, vor o nouă dictatură. Chiar nu ne-am săturat de comunism? Chiar vrem să ne complacem în mizerie? De cînd sunt ei unica soluţie a noastră? De cînd se autoproclamă şi ăia mulţi, uşor de manipulat, chiar îi cred.
Şeful statului vorbeşte de Constituţie cînd e primul care o încalcă sfidînd restul partidelor şi voinţa majorităţii. Aruncă vorbe de FMI, de banii de la FMI, de respectarea Constituţiei, de soluţii pentru criza economică înainte de soluţionarea crizei politice. Păi cum rezolvi, sau să aduci soluţii la criza economică, dacă nu o stingi pe cea politică. Iar cînd partidele cad la pace şi vin cu o soluţie, tu ca marinar al românilor te încăpăţînezi şi prelungeşti agonia şi criza. De ce? Pentru ca lupţi cu orice sacrificiu şi preţ spre a impune un ocrotit „independent” al PD-L. Dacă nici acum nu vom schimba nimic în ţara asta prin vot şi nu ne implicăm ca societate civilă uzînd de dreptul libertăţii de exprimare şi de a judeca pe cont propriu, nu lăsîndu-ne în voia mulţumii şi lipsind de la vot, chiar pot să afirm că trăim în România pe care o merităm!
Oare de ce au murit oameni la Revoluţie? S-au luptat pentru un ideal sau pentru ca noi astăzi să lăsăm să se instaureze o nouă dictatură, că aşa e mai comod şi putem să nu ne mai batem capul? Chiar suntem atît de leneşi să avem propria judecată şi nu cea implantată de alţii?