Amorţeala, bat-o vina!

Nostalgia a căzut ca un bolovan zilele acestea peste sufletul meu. Nu am chef azi, nu am chef de nimic...parcă l-aş auzi pe Tudor Chirilă fredonând piesa asta. Şi nu e vorba de vreme, de graba cu care vine iarna peste noi. E altceva. Cred că uneori mă copleşesc grijile, problemele şi îmi induc o stare de amorţeală. Mă simt ca un pui plouat ce caută să stea la căldură şi să lenevească. Parcă nu îmi trebuie nimic altceva. Pentru că pînă şi cuvintele îmi par greu de rostit vă las în compania unor fotografii făcute recent. Promit să revin curînd, energizată....Paradoxul face ca în timp ce eu intru parcă în hibernare, gărgăriţele să ne invadeze casa. Nu îmi explic cum de se întîmplă, mai ales că bietele zburătoare apăreau doar primăvara. Horia nu se lasă nici el mai prejos, ţine să asiste la schimbul unei roţi şi chiar să participe cot la cot cu taică-su. Motanul vecinilor, Stelică, priveşte în zare de pe gard. Stă la înălţime ca să nu îl ajungă căţeii.Că tare îl mai smotocesc şi lui îi place doar cînd are chef. Pe Băsescu l-am găsit lipit de locurile de joacă din parc. Nu mă mai miră nimic. Invitaţia lui la bun simţ pare lipsită de conţinut în acest context. Iar la final, o legănare cu bărbaţii mei.

Jiji "salvatorul"

Astăzi ne-a vizitat din nou gaşca de la stînă. Vreo 10 căţelandri pufoşi şi fioroşi, ce au misiunea să îi rînjească lui Moş Martin cînd se apropie de ţarcul mioarelor. Undeva la un kilometru mai sus de noi mişuna anul trecut o ursoaică. Nu ştim cîţi confraţi mai are, însă ciobanii ţin cu străşnicie la paza oilor. Făcînd fotografia de astăzi mi-am amintit şi de Gigi Becalli, cu care salvasem recent nişte caricaturi. Cum e week-end m-am gîndit că nu strică puţină distracţie, iar gaşca de la stînă se lipeşte la fix cu Jiji.

Distracţii periculoase

Nu ştiu dacă mă înşel sau e doar o realitate izolată, însă tinerii din ziua de astăzi parcă nu ştiu să îşi găsească preocupări pozitive. Parcă generaţia mea sau cele anterioare erau mai paşnice. Adolescenţii de astăzi sunt prea violenţi. Ori e de vină anturajul şi vor să braveze în faţa amicilor sau poate nu mai găsesc adevărate valori care să-i inspire. Deşi mi-e greu să cred că nu au exemple pozitive.
Spre exemplu, în fotografia din postare se vede o căsuţă construită în vîrful unui copac. Se întîmplă la Purcăreni, chiar în apropiere de casa noastră. Nu e vorba de ceva violent, dar mă tem ca zelul ăsta de a construi să nu ducă la accidente.
Pe de altă parte, în filmuleţul ataşat se vede clar un act premeditat al unui adolescent, ce ar fi putut avea consecinţe grave.
Mă întreb de unde oare izvorăsc ideilea ăstea negative şi impulsurile de a face lucruri nesăbuite.

Vînător şi pradă, în lumea fiarelor

Sau altfel spus, cu cine puii mei crezi că te pui? Mulţumesc unei prietene dragi care mi-a trimis filmuleţul.

Somnul salvat

Nu „înghiţi” mai mult decît poţi duce, pentru că după aceea nu te mai poţi da la fund... Aceasta pare să fie morala şi în cazul de faţă. O întîlnire incredibilă a avut loc pe un lac din Canada, la Round Lake, unde un cuplu se plimba cu barca. Bărbatul a văzut la un moment dat pe oglinda apei ceva ca o minge şi s-a apropiat să vadă ce este. Cînd a ajuns acolo a descoperit că era un somn, peşte răpitor de altfel, care încercare să înghită o minge de baschet. Numai că balonul i-a rămas înţepenit în gură. Somnul era extenuat de atîtea încercări de a se scufunda şi de a-şi îngurgita “prada”, însă în zadar. Mingea îl aducea mereu la suprafaţă. Bărbatul a încercat de multe ori să-i scoată mingea, dar nu a reuşit. Pînă la urmă nevasta lui a înţepat mingea, care s-a desumflat şi a eliberat calicul somn.
Iată şi fotografiile povestirii...

Nea Victor

Nea Victor e un adevărat personaj rural. Cînd îl priveşti parcă ai vedea o figură din Stăpînul inelelor. E om gospodar, bun la suflet, iar universul lui se rezumă la comuna Tărlungeni. Omul ăsta- i tare interesant. Are la vreo 60 de ani, locuieşte într-o casă modestă din satul Purcăreni, împreună cu nevasta, o femeie durdulie şi mică de statură şi cu băiatul lor, din nefericire, olog. Tînărul Morţi, băiatul lui nea Victor, e şchiop din naştere, dar nu trăieşte viaţa ca pe o corvoadă. Sunt oameni cu frica lui Dumnezeu şi, deşi au o situaţie materială modestă, nu văd lucrurile lipsite de speranţă. Nea Victor e capul familiei şi munceşte oriunde i se iveşte ceva, în special la munci agricole, că la ălea se pricepe. Are un cal şi o căruţă, cam ăstea sunt lucrurile lui mai de preţ, după acoperişul de deasupra capului. Nu bea mai mult decît un om obişnuit, nu are patima alcoolului, iar cu tutunul, nu e nici cu acesta ieşit din cale afară.
Viziunea lui nea Victor despre viaţă pare însă desprinsă de poveste, dacă nu chiar subiect de roman. Se mulţumeşte cu un orizont restrîns de mişcare, care altora le-ar stîrni sentimentul de claustrofobie. Colţul ăsta de natură cu dealuri, case şi pădure, îi sunt atît de dragi, de familiare şi de cunoscute de-a fir a păr, încît pentru el reprezintă lumea întreagă. Dovadă e faptul că de un an nea Victor nu a mai fost în Braşov. Nu că nu are mijloc de transport în comun, ba dimpotrivă. Dar omului ăsta i-e frică de oraş. Spre uimirea celor care nu îl cunosc, nea Victor povesteşte că nu vrea să „coboare” în Braşov pentru că îi e frică de golani. „Dacă mă duc la oraş mă prind şi mă bat golanii”, cugetă omul. Ultima dată, anul trecut, s-a dus de nevoie în Braşov, ca să rezolve ceva cu pensia de agricultor. Altfel nu se-ndura să plece. Nu are duşmani, însă ce vede el la televizor, avalanşa de infracţiuni, l-a băgat în sperieţi. Omul trăieşte, bag seama, un instinct puternic de conservare. Se mulţumeşte cu puţin şi se roagă să îl ţină Cel de Sus sănătos.
Nu ştiu de ce, dar uneori parcă simt că îl invidiez. Poate că lumea lui mică îi dă mai multă linişte şi sentimentul de siguranţă.
Mi-aduc aminte că într-o iarnă, prin 2006, cînd încă mai construiam la casă, a venit de ne-a mai ajutat cu petriş. Aducea cu căruţa bolovani de la pîrîu. Cînd a venit vorba de plată omul ne-a spus să-i dăm cît credem de cuviinţă. I-a fost ruşine să ne spună un preţ, aşa că l-am răsplătit cum am crezut mai bine şi i-am dat şi o farfurie cu răcituri, sau piftie cum se mai zice, pentru că era în preajma sărbătorilor. M-a bucurat faptul că omul a plecat mulţumit, iar noi am fost pe măsura aşteptării lui. Nu ştiu cîţi oameni or’ mai fi ca el, însă pentru mine e un personaj inedit.

Manevra Băsesciană, confirmată de Videanu

Magnatul bordurilor şi marmurii din România, PD-Listul Adriean Videanu - cel care a supt bugetul statului şi bugetele locale ale primăriilor cu primari PD-L - a confirmat astăzi cu o nonşalanţă nesimţită manevra partidului din care face parte şi , implicit, a lui Traian Băsescu în privinţa premierului. „Lucian Croitoru va obţine în mod clar încrederea şi acceptul majorităţii parlamentare, la a doua nominalizare a sa. Va trece foarte uşor, chiar cu procent de 99%, la a doua propunere. Veţi vedea!”. Ca să traducem măgăria pe înţelesul poporului: noi, adică PD-L prin Băsescu, l-am numit pe Croitoru şi vă şantajăm să îl acceptaţi, pentru că dacă îl refuzaţi şi la a doua propunere o să ajungem la alegeri anticipate. Ceea ce e evident că niciunui parlamentar nu îi convine.
Toată manevra băsesciană are în mod evident scopul ca partidul portocaliu să se menţină la putere în frunte cu Băsescu. Ei îşi impun premierul cu care, pot merge mai departe în fruntea Guvernului, şi dacă Băsescu nu mai ia un mandat. Şi revenim la povestea cu partidul stat, cu o nouă dictatură, cu controlul absolut dorit de mafia pedelistă. De-aia îl doresc pe „independentul” Croitoru. Iar poveştile lui Băsescu despre stoparea crizei sunt doar abureli pentru fraieri. Păi dacă vroia să nu mai prelungească situaţia asta şi să pună capăt crizei politice, ceea ce ajuta şi în criza economică, îl accepta pe Iohannis. Mi-e scîrbă de stilul mafiot portocaliu!

Salvaţi România!

Am încercat să fac abstracţie de ce se întîmplă zilele ăstea pe scena politică. Însă nu mai pot să mă abţin şi mă revolt. Nu îi mai suport pe Băsescu şi mişeii lui politici. Nu sunt o persoană care să se încreadă orbeşte în discursuri şi în declaraţiile politrucilor. Adevărul nu e întotdeauna cel servit pe tavă, trebuie să îl descoperim şi să îl judecăm singuri. În seara asta, în opinia mea, marinarul din fruntea României a întrecut orice măsură. Ne ia pe toţi de proşti? Crede că dacă iese cu declaraţii cotite tot poporul ăsta înghite găluşca? Eu trag speranţă că multă lume în ţara asta are propria judecată şi nu se mulţumeşte cu informaţiile de faţadă, manipulatoare şi false ale şefului statului. Poate ţin pentru cei din pătura săracă, oameni necăjiţi care nu îşi văd capul de probleme şi nu mai au timp să analizeze ce se întîmplă în politică şi în fruntea statului. Ei votează în virtutea inerţiei. Acestora li se alătură o anume etnie, analfabeţii şi mai nou infractorii. Cred că acesta e acum electoratul ţintă al PD-L şi al lui Băsescu, pentru că sunt mulţi uşor de fraierit şi buni de produs voturi dacă sunt motivaţi financiar. Şi dacă la ăştia mulţi vulnerabili ţin dezinformările şi halucinaţiile lui Băsescu, trag totuşi speranţă că mai sunt mulţi români cu raţiune şi capul pe umeri să judece singuri care e realitatea.



În momentul ăsta aş prefera să guverneze oricine, dar nu Băsescu şi PD-L. Un partid mai înrăit şi mai avid de putere ca ăsta nu am mai văzut de la comunism încoace. Sunt hapsîni, răi şi ţin cu dinţii de scaune, păzindu-şi spatele. Din păcate avem şi o justiţie şubrezită care nu are „vînă” să scoată de la naftalină dosarele penale ale multora ce se ascund în partidul portocaliu. Dar poate dacă schimbăm ceva în ţara asta şi dăm şi altora o şansă, poate o să vedem şi dreptatea asta.
Am pornit gîndurile ăstea după declaraţia lui Traian Băsescu, de miercuri seara, legată de desemnarea primului-ministru. Vine cu cerinţe în privinţa expertizei economice a celui nominalizat pentru această funcţie, cu una şi alta, pe care să le întruchipeze omul ăsta. Ok. Nicio problemă. Corect. Dar de ce piticul atomic Emil Boc nu a avut nimic din toate astea? Şi de ce a fost el bun atunci? A fost de ajuns să fie simpatic şi membru PD-L, nu-i aşa domnule preşedinte?
Ne mai spune Băsescu să aibă capacitatea noul premier să comunice cu băncile internaţionale cu FMI şi alte instituţii din ăstea ce sună pompos la prima vedere. Ok. Corect. Dar cum comunica mirobolantul nostru Boc, Emil Boc? Mi-am amintit, în engleza lui cu „aviara gripa”. Foarte tare premierul ăsta Boc.
Şi o mai dă Băsescu Traian cotită pe aia cu: premierul propus trebuie să formeze majoritatea parlamentară şi să primească votul de încredere, tot conform Constituţiei. Şi că nu partidele sunt responsabile de formarea majorităţii. Păi nene cît de proşti ne crezi că ne învălui cu din ăstea? Nu e clar că primarul ăsta al Sibiului va primi clar votul de încredere şi va putea forma o majoritate dacă are deja susţinerea anunţată?
În plus vine cu treaba că şi PD-L, partidul cu cele mai multe mandate, a cerut să facă o nominalizare. Să facă , dar nu e clar că pică? Nu va avea susţinere, aşa cum a picat şi Boc. Şi atunci de ce se încăpăţînează PD-L şi cu Băsescu să deţină controlul absolut? Pentru că sunt avizi de putere, vor să fie partidul stat, vor o nouă dictatură. Chiar nu ne-am săturat de comunism? Chiar vrem să ne complacem în mizerie? De cînd sunt ei unica soluţie a noastră? De cînd se autoproclamă şi ăia mulţi, uşor de manipulat, chiar îi cred.
Şeful statului vorbeşte de Constituţie cînd e primul care o încalcă sfidînd restul partidelor şi voinţa majorităţii. Aruncă vorbe de FMI, de banii de la FMI, de respectarea Constituţiei, de soluţii pentru criza economică înainte de soluţionarea crizei politice. Păi cum rezolvi, sau să aduci soluţii la criza economică, dacă nu o stingi pe cea politică. Iar cînd partidele cad la pace şi vin cu o soluţie, tu ca marinar al românilor te încăpăţînezi şi prelungeşti agonia şi criza. De ce? Pentru ca lupţi cu orice sacrificiu şi preţ spre a impune un ocrotit „independent” al PD-L. Dacă nici acum nu vom schimba nimic în ţara asta prin vot şi nu ne implicăm ca societate civilă uzînd de dreptul libertăţii de exprimare şi de a judeca pe cont propriu, nu lăsîndu-ne în voia mulţumii şi lipsind de la vot, chiar pot să afirm că trăim în România pe care o merităm!
Oare de ce au murit oameni la Revoluţie? S-au luptat pentru un ideal sau pentru ca noi astăzi să lăsăm să se instaureze o nouă dictatură, că aşa e mai comod şi putem să nu ne mai batem capul? Chiar suntem atît de leneşi să avem propria judecată şi nu cea implantată de alţii?

Ninsoare de octombrie la Purcăreni

(click pe poze pentru a mări)

În zorii zilei am văzut primii fulgi de nea din acest an. La noi la Purcăreni ninge tiptil şi mărunt. Iarna îşi intră devreme în drepturi şi simt că m-a bulversat. Prima pătură subţire de zăpadă, abia aşternută, m-a inspirat la poezie. Cred însă că toţi ne-am născut puţin poeţi (şi puţin luaţi, cum spunea Florian Pitiş). Trebuie să dăm frîu liber imaginaţiei atunci cînd ne vizitează. Există o anume stare emoţională cînd muza interioară mă răscoleşte şi mă împinge să îmi aştern gîndurile.

Prima floare de zăpadă
A dat buzna în ogradă
Sufletul mi-a răscolit
Iarna iar ne-a cotropit.

Firul ierbii a-ngheţat
Balansoarul e şocat
Că în alb e îmbrăcat.
Dealurile par stinghere
Frigul vine, n-ai ce-i cere!

Văcuţa încă mai paşte
Tati ne înveseleşte
Iarna-i grea, dar e frumoasă
Pisoii vor să intre-n casă.

Nici căţeii nu au pace
Oile se-ntorc la vale
Focul e pornit în vatră
Horia se joacă-ndată.

Parascheva ne-a uimit
Octombrie ne-a zgribulit.

Test genial

Vă invit la un test suprinzător.
Dacă nu înţelegeţi ce este scris, atunci cu două degete alungiţi-vă ochii la dreapta şi la stînga precum chinezii! Funcţionează garantat ! Ce scrie acolo? Poate nu vedem acelaşi lucru...

Colaj rural II

Fructe sălbatice.



Paznic de nădejde la stînă.



Un voinic cît un ibric.



Viţeluşi la poarta noastră.



Văzduh limpede în plină iarnă.

Yes ladies, he's single!

Cine spune că rotofeii nu sunt flexibili, tineri şi neliniştiţi?

Haios de non-romantic

Colaj rural

O pisică de soi, cu gusturi rafinate.



Răzvan manevrînd toporul cu pricepere.




Împărţind iarba toamnei...




Pregătind un grătar la minus 15 grade Celsius.



Un pitic plîngăcios, cu mustăţi de ciocolată.



Un amurg de toamnă la Purcăreni.



Fotografiile nu sunt realizate profesional, însă mă mîndresc să pot spune că imaginile le-am imortalizat la Purcăreni, aici unde locuim în mijlocul naturii.

Bloc cu vedere la morgă

A pornit construcţia unui nou bloc turn în Braşov. Însă nu e vorba de orice bloc. Ci unul cu o privelişte „deosebită”, o panoramă asupra Spitalului Judeţean şi, în special, cu vedere directă la morga spitalului. Deja îmi închipui cum îşi vor bea cafeaua de dimineaţă locatarii viitorului imobil. Aceia care vor avea „privilegiul” şi dorinţa să achiziţioneze un apartament în blocul împricinat. Construcţia se ridică pe terenul unde pînă de curînd ateriza elicopterul SMURD pentru urgenţele medicale, cînd pacienţii necesitau transport aerian la o altă unitate medicală pentru operaţie. Nu ştiu cum se face că terenul a fost în litigiu şi a fost cîştigat,nu de către primărie, ci de revendicator. Aşa că oraşul a pierdut locul de aterizare pentru elicopter, dar a cîştigat o firmă din Bucureşti un lot numai bun pentru a construi învecinat morgii. Mă miră că intersecţia revendicată de la Judeţean sau alte străzi şi carosabile, unde se pot trînti sensuri giratorii, nu s-au mai pierdut. Lăsînd însă deoparte detalii prea complicate de genul ăsta, mă întreb ce preţ vor avea aceste apartamente Privilegio, cum sunt denumite. Este într-adevăr unică ocazia să prinzi un loc în faţă la privit morţii. N-am nicio treabă cu constructorul, el vrea bani pe clădire. Dar oare cine vor fi clienţii? Cît de disperat trebuie să fie acel cumpărător să îşi dorească să vadă zi de zi, cum sunt preluate sicrie acoperite sau nu, din dosul clădirii spitalului. E adevărat că nu tot blocul se va „bucura” de acest peisaj mirific, dar vor fi destui, pentru că imobilul va avea vreo 11 nivele. Din cîte se vede pe proiect. Şi tot apropo de construcţii mă întrebam cum naiba se construieşte în draci în vreme de criză? Pentru că, potrivit calculelor recente făcute de Statistica Braşov, anul ăsta, în prima jumătate a anului, în judeţ s-a construit cu 65 la sută mai mult decît în perioada similară din 2008. Asta deşi pe piaţa imobiliară a existat blocaj, iar acum lucrurile nu stau mai roz. Să fie bani negri ce trebuie rulaţi? Sau poate mă înşel. Dar nu găsesc o explicaţie plauzibilă. Şi chiar să ajungi să construieşti oriunde, chiar şi-n faţa morgii? Precum în cazul de faţă...